miercuri, 15 decembrie 2010

Tata când era mai tânăr ca mine

Când ajung în Antoneşti - mama face sarmale şi plăcinte. Şi eu mă arunc la albumele de poze. E foarte frig în Antoneşti. Şi a început să ningă.

Când începe sau se termină ceva - îmi amintesc de tata. Când citesc o carte - mă gândesc ce ar fi spus el despre ceea ce citesc. El a fost coerent toată viaţa. S-a ţinut de cuvânt orice ar fi spus. Când a zis că o să moară, nu l-am crezut. Şi dus a fost.

E o poză veche, de când era huligan. Nici armata nu a reuşit să-l schimbe. El a schimbat armata cât a stat acolo. De fapt a fost un huligan toată viaţa. Cel mai mişto tată-copil.

Azi mi-ar fi povestit despre zăpada din copilăria lui şi despre zăpada câtorva mii de cărţi.
Eu i-aş fi spus că ninge ca în copilărie. El mi-ar fi spus că-s un Prâslea patetic.

3 comentarii:

Mugur Grosu spunea...

foarte frumoase-ţi ies poveştile cu tata. ca şi cum micul prinţ s-ar apuca să scrie despre exupery

vklvsk spunea...

tata îmi tot spunea poveşti:) chiar şi numele meu e o poveste de-a lui pe care i-a spus-o lui mihai:)

Anonim spunea...

nu era o poveste, era o carte de poveşti cu Sandu, ce să mai, cică eu ţi-am ales numele, da' a avut el grijă să-l aleg aşa cum îi plăcea lui