am citit azi o carte foarte mişto de poezie. de fapt, am recitit, doar că de data asta dintr-o bucată.
şi m-am bucurat foarte mult. senzaţia aia că eşti copil şi tata te ia la plimbare ţinându-te de mână. asta e poezia.
dar n-am să spun ce carte am citit şi de cine e scrisă. pentru că-s sătul de lumea literară. plină de furturi, plagiate, "împrumuturi" de literatură, etc. a asocia pe cineva cu "lumea" literară e ca şi cum l-ai închide cu porcul.
poate că greşesc, dar aşa mi se pare.
apropo, nu de mult a fost făcut academician un plagiator. Aşa că...
p.s.: puteţi să vă daţi cu părerea ce carte am citit. chiar dacă n-o să nimeriţi, o să-mi atrageţi atenţia asupra unor cărţi ce merită citite.
9 comentarii:
mie mi-a dat senzația asta ”Dicționarul Mara”, al lui Dan Coman, și unele texte din ”Postoi parovoz.Confesiunile dogmatistei” de Moni Stănilă...
Mi-e dor de senzația asta,o pierd în ultimul timp, așa că o să recitesc din ele, sper să ajute ;)
"extasy"
Ultima carte de poezie pe care am citit-o si mi-a placut toata a fost "Ieudul fara iesire" a lui Ioan Es Pop.
Si intradevar, "Dictionarul Mara" al lui Dan este o carte foarte misto!
ei, apropo de "ecstasy". la cartile mele am alta senzatie.
ca la inceput tata ma injura, apoi ma mangaie pe cap.
extraordinara experienta, emotionanta "definitie" a poeziei!
Asa, si daca a fost facut academician ce? Societatea a cunoscut vreo progresie sau vreo pierdere?! Nu cred. Gandim individualist. Cred ca ar fi mai bine sa punem la dispozitia evolutiei contributia noastra
arta popescu
veronica micle?
melancolica moarte a baiatului-stridie
Trimiteți un comentariu