Drumul se întinde în faţă
Ca o pagină
Arsă de la un capăt
Sunt prins în ghetto şi pot doar să conduc
Până la autobuz
Apoi să mă plimb în cerc
În oraşul meu
Gândindu-mă la cuşca mea
Şi la tine
Inima mi-e ruptă
În somn respiraţia adoarme
Câinii îmi smulg din plămâni
Şi eu mă gândesc la salvarea lor
Când de fapt totul e atât de simplu
Undeva acolo s-au prăbuşit visele mele
Undeva s-a rupt firul
Tu te întorci undeva
Unde eu nu am voie
Şi singura reacţie pe care
Pot să o am
E să-mi fac obiceiul de a borî
Când te conduc la autobuzul cu
Drumul
Ars de la un capăt
(foto Ana Toma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu