marți, 20 ianuarie 2009

Locuri goale


Azi m-am gândit că trebuie să-mi notez ceva şi mi-am amintit de agenda pe care mi-a adus-o Mihai de acasă.

O agendă pe care i-a trimis-o tatălui meu un prieten austriac, Leopold, cu care se împrietenise la Iaşi... După ce a murit tatăl meu, Leopold a continuat să-i trimită colete cu chestii de care ştia că-i plac tatălui, adică agende, casete video despre Viena, cafea şi ciocolată. Mama i-a scris că tata a murit. Dar el a continuat să trimită colete, chiar pe numele tatălui.

Cu cât trece mai mult timp, pierdem. Cu cât ţineam mai mult la ceea ce pierdem, cu atât golurile sunt mai mari şi mai grele. Dacă stăm şi ne gândim la asta, la un moment dat nu mai putem face altceva, decât să ne prăbuşim cu acele goluri.

Mă surprind gândindu-mă la ce ar spune tata, cum ar reacţiona la anumite lucruri. Tata ar avea multe de spus. Şi întotdeauna a avut multe de spus. Chiar şi acum asta mă ajută. Chiar dacă nu întotdeauna îl ascult... Uneori mă distrez când îmi imaginez cum ar comenta, ce ar face, ce ar gândi. Dar când îmi amintesc că a murit, de fiecare dată parcă primesc un ciocan în cap.

Chiar dacă pare o nebunie, atitudinea prietenului tatălui meu e cea mai normală, cred... Tata continuă să primească colete.

3 comentarii:

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
dohocampus spunea...

Bai loc gol! Las ca vin io la Bucale si ne facem plinul.

Alexei spunea...

Sandu, valorile nu mor niciodata. Tatal tau va trai si pentru noi, nu doar pentru Leopold.