am văzut azi un păianjen şi l-am admirat. trupul foarte mic şi multe picioare foarte-foarte-foarte lungi. l-am admirat, sincer.
şi la tescani am avut un păianjen. stătea chiar lângă becul deasupra uneia dintre intrări. ăla era mare, cu o burtă imensă. de fapt, cred că era păienjenoaică şi în pântecele ei erau zeci, dacă nu sute de păianjeni mici. a stat acolo vreo patru zile, iar când a dispărut - mi-a părut rău, pentru că era deja pentru mine un animal de companie.
oare de ce credem din start că păianjenii (dar şi alte animale şi insecte...) sunt rele şi urâte? poate că noi suntem pentru ele nişte animale de companie.
4 comentarii:
Eu am avut ca animal de companie o femeie...zi-mi tu mie Sandu...era rau si urat? sau eram eu animal de companie...again...rau si urat? He he he...un fel de insecta era :D
da paianjenii sunt niste insecte interesante si frumoase, chiar in trecut ieram foarte interesat de acestea!!!
intr-o dimineata pe la 4 ma plimbam prin cluj...si din spate a aparut =nu militia= ci un maidanez si cum nu aveam voie sa tin animale in camera inchiriata (pct.2.a din contract)am vrut sa-l cazez in bloc (nu gazez).
ajuns in fata blocului nu a vrut sa pofteasca la caldura...pacat ca asculta.
l-am botezat UTILAJ(semana cu profa mea cheala din liceu care preda tot UTILAJ).
Un arici pogonici, o catea pierde-vara, o furnica jucausa si, de ce nu, un paianjen zurliu. Da! Sunt pentru infierarea ideilor preconcepute. Si stii ce m-am gandit?! Sa colorez o panza de paianjen, in care sa prind mustele ce se plimba prin eter. Casa mea e deschisa de-acum doar animalelor, mici si mari, si mai putin oamenilor mari si mici.
Trimiteți un comentariu