Ciufii de pădure din Timișoara

Îl invidiam și îl invidiez pe Vadim Șterbate că are niște ciufi minunați la îndemână, la Soroca, cărora le poate face poze când are el chef. Recunosc că m-am gândit să trag o fugă până acolo sau până la Iași, unde Radu Andriescu a pozat un copac împodobit cu zeci de ciufi.

Între timp, ajuns la Timișoara, la lansarea volumului Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare (fiți atenți cum e viața: titlul are și cuvântul a zbura, iar evenimentul a avut loc la librăria La două bufnițe :) ), surorile Seculici mi-au povestit cum Ghenadie Popescu, într-o curte din centru, le-a zis că uite ce s-au mai găinățat bufnițele astea. Ligia și Laura îl știau mai glumeț pe Ghena, dar cum să faci chiar astfel glume despre fete, se gândeau ele (la librărese, desigur, nu la bufnițe).

Eu m-am prins despre ce e vorba și am început să mă lamentez: uite cum toți au noroc în viață să vadă bufnițe, numai eu nu! Apoi m-am gândit și au întrebat fetele unde anume a zis asta Ghena. Am căutat și am găsit curtea cu un castan împodobit cu cel puțin 12 ciufi (după cum i-a numărat Moni, dar s-ar putea să fi fost mai mulți, că se ascundeau după frunze).

Luați de aici bucurie, înțelepciune și frumusețe!

PS: mai multe despre ciufii de pădure aici