Nicolae Esinencu - Gruzia

Nicolae Esinencu (1940 - 2016)

Gruzia

Lui Godridze Ceişvili

Gode, îl întreb pe amicul meu gruzin,

Ce-au fost munţii voştri

Înainte de-a fi Gruzia?

Gruzia – îmi răspunde.

Gode, îl întreb pe amicul meu gruzin,

Ce-au fost văile voastre

Înainte de-a fi Gruzia?

Gruzia – îmi răspunde.

Gode, îl întreb pe amicul meu gruzin,

Ce-a fost iarba asta

Înainte de-a fi Gruzia?

Gruzia – îmi răspunde.

***

În văi – gruzinii

Au ascuns Gruzia.

În peşteri – gruzinii

Au ascuns Gruzia.

Sub pietre – gruzinii

Au ascuns Gruzia.

Sub munţi – gruzinii

Au ascuns Gruzia.

Noaptea munţii Gruziei

Nu se văd.

Noaptea Gruzia intră

În veşnicie!

Noaptea munţii Gruziei

Intră în casele gruzine.

Noaptea gruzinii

Dorm pe munţii Gruziei.

Noaptea munţii Gruziei

Ridică gruzinii

La cer.

***

Cei care vor să înveţe

Urcarea la cer,

Să înveţe

De la gruzini.

Cu casele în spinare

Gruzinii urcă pe munţi!

Cu soţiile în braţe –

Gruzinii urcă la cer!

Încearcă.

Încercaţi!

***

Vrabia gruzină zboară

De pe streaşina gruzinului

Pe streaşina gruzinului.

Vrabia moldovenească zboară

De pe streaşina stăpânului

Pe streaşina străinului.

***

Mă întreb: dacă păsările Moldovei

Au vorbit cândva

Cu păsările Gruziei?

Mă întreb: dacă păsările Gruziei

Au vorbit cândva

Cu păsările Gruziei?

Şi despre ce au vorbit?

***

Patria gruzinului

Ar putea fi chiar masa

La care şade.

Patria gruzinului

Ar putea fi chiar urma tălpii

Pe care o lasă în iarbă gruzinul.

Patria gruzinului

Ar putea fi gura de aer

Pe care o trage gruzinul în piept

De cum se naşte.

***

Mă gândesc:

Dacă eu n-aş fi apărut niciodată

Pe pământul ăsta,

Munţii ăştia existau

Şi fără mine.

Mă gândesc:

Dacă eu n-aş fi apărut niciodată

Pe pământul ăsta -

Văile astea existau

Şi fără mine.

Mă gândesc:

Dacă eu n-aş fi apărut niciodată

Pe pământul ăsta -

Oamenii de pe pământul ăsta

Ar fi existat

Şi fără mine.

***

Şed în casa prietenului meu gruzin

Şi privim împreună emisiunile

Televiziunii gruzine.

Un munte.

Pe vârful muntelui – o oaie.

Eu – văd muntele şi oaia.

Prietenul meu gruzin,

Vede Gruzia!

***

Nu mai înţeleg:

Am venit în Gruzia

Sau Dumnezeu

M-a aruncat

În rai!

***

Gruzinul îmi vorbeşte:

Când nu ne ajung bărbaţii,

Semănăm copaci.

Când nu ne ajung femei –

Semănăm flori.

***

Plâng în faţa prietenului meu gruzin:

Ei îmi măsoară patria cu aţa,

Ei îmi măsoară patria cu sârma,

Ei îmi măsoară patria cu tancul.

Ei îmi leagă patria cu aţa,

Ei îmi leagă patria cu sârma,

Ei îmi leagă patria cu tancul.

Din geamul deschis al balconului

Prietenului meu gruzin –

Văd Gruzia.

Şi dacă m-aş urca

Pe un avion?

Şi dacă m-aş urca

Pe o rachetă?

Şi dacă m-aş urca

Pe o planetă?!

***

Ce-i cu el? –

Întreabă un gruzin de al gruzin,

Cântă, plânge, dansează.

E din Moldova, i se răspunde.

Ce-i cu el? –

Întreabă un gruzin de al gruzin,

Bea, tace, bea.

E din Moldova, i se răspunde.

Vreau să beau, vreau să cânt.

Vreau să dansez, vreau să tac,

Vreau să plâng, strigă gruzinul

Care întreba despre mine.

I se toarnă – plânge.

I se toarnă – plânge.

I se toarnă – bea,

Şi tace.

***

Explic prietenului meu gruzin:

Moldovă e o ţară

Atât de mică,

Încât nu mai are nevoie

Nici de un ajutor.

***

Copacii Gruziei –

Sunt perdelele Gruziei.

***

Tot cerul, bănuiesc, a fost

Trântit peste Gruzia.

Tot verdele, bănuiesc, a fost

Trântit peste Gruzia.

Tot soarele, bănuiesc, a fost

Trântit peste Gruzia.

Toate nenorocirile lumii, bănuiesc,

Au fost trântite

Peste Gruzia!

Conversez cu prietenul meu gruzin.

Gode, zic, aveţi tineri gruzini

Care luptă în Afganistan?

Cu ce ocazie? – mă întreabă prietenul

meu Gode.

Gode, zic, aveţi morţi în Afganistan?

Cu ce ocazie? – mă întreabă prietenul

meu Gode.

Dacă mâine o să se ceară

Să luptăm pe alte meleaguri ale lumii

Şi o să fie nevoie de alţi tineri, Gode?

Cu ce ocazie? –

Mă întreabă prietenul meu Gode.

***

Prietenul meu gruzin

Îmi vorbeşte:

De la muntele acela,

Până la muntele celălalt

E patria mea.

Peste muntele acela,

Îmi arată,

Nu mai este patria lui.

Dacă mă arunci

Peste muntele acela, zice,

Nu mai am Patrie.

Dacă îl arunci,

Peste muntele acela,

Nu mai are Patrie!

Îmi amintesc:

Odată am întâlnit la Moscova

Un pictor gruzin.

Eu venisem la Moscova

Să mă caut pe mine.

Pictorul gruzin venise –

Să caute gruzini.

***

Pe pervazul prietenului meu din Gruzia

S-a aşezat o vrabie

Şi-mi pare că-i din Moldova.

Cum ai nimerit, dragă, aici? – o întreb.

- Geau.

Te-au fugărit

Din Moldova?

- Geau.

Nu ţi-au dat acolo

De mâncare?

- Geau.

Îţi dau aici de mâncare?

- Geau.

Geau!

***

Spun prietenului meu gruzin:

Moldova mea

E atât de mică,

Atât de mică,

Încât lumea

Ar putea s-o poarte între sâni

Ca pe un talisman!

***

Nici o femeie gruzină

Nu cată spre mine.

Să trăiască femeile Gruziei!

***

Mă uit la prietenul meu gruzin.

Şade – ca la dânsul

Acasă.

Fumează  – ca la dânsul

Acasă.

Bea – ca la dânsul

Acasă.

Cântă – ca la dânsul

Acasă!

***

Poeţii Gruziei

Stau îngânduraţi

Ca munţii Gruziei.

Ce-ar mai putea face

Un gruzin

Într-o minută?

Un gruzin

Într-o minută

Ar mai putea cânta

Un cântec.

***

Păsările Gruziei

Şed în copacii Gruziei

Şi cântă

Gruzia.

***

Când fulgeră

Şi tună,

Gruzinii

Urcă

Gruzia

În munţi.

Trec trăsnetele

Şi gruzinii coboară şi întind

Peste văi Gruzia,

Ca pe un covor,

Sub soare!

***

Se-ntâmplă să aibă

Şi gruzinii conflicte.

La opririle troleibuzului

Primii în rând stau

Prinţii gruzini.

Prinţul Grigol.

Prinţul Abaşidze.

Prinţul Gode.

În spatele prinţilor gruzini

Stau şi aşteaptă troleibuzul

Ţăranii gruzini.

Dar când se opreşte troleibuzul,

Primii care urcă în troleibuz

Urcă ţăranii gruzini.

Calcă peste prinţul Grigol.

Calcă peste prinţul Abaşidze.

Calcă peste prinţul Gode.

Troleibuzul se duce,

Dar se aşteaptă alt troleibuz,

Şi primii care stau în fruntea cozii

Să urce în troleibuz

Iar sunt prinţii gruzini.

Prinţul Grigol.

Prinţul Abaşidze.

Prinţul Gode…

Dar astea –

Sunt conflicte locale

Şi temporare!

Când lumea adoarme,

Gruzinii încep să cânte.

Cântă Gruzia!

Plec.

Mâine voi fi

În Moldova mea.

Simt că la despărţire

Trebuie să rostesc un toast:

Dragii mei gruzini, nu uitaţi:

Moldova

Nu naşte

Gruzini!

6-12 iunie 1988