duminică, 30 noiembrie 2008
marți, 25 noiembrie 2008
luni, 24 noiembrie 2008
Tara sau arta de a fi dobitoc
Tara mi-a tras iar o ţeapă. De câteva luni bune, tot nu-şi găsea timp să-mi dea cheile de la garsoniera lui din Bucureşti pe care ne-am înţeles să mi-o închirieze. De prin iunie mi-am dus bagajele, dar mi-a spus că trebuie să mai stea acolo o săptămână, după care "poţi să te muţi tu în bodegă".
Tara e probabil cel mai mizerabil om pe care l-am cunoscut vreodată. Cel mai mizerabil prieten, pentru că până acum mi-a fost prieten. De fapt, mă aşteptam cumva să-mi tragă ţeapă, pentru că ştiu că aşa e el. El se consideră "Isus răstignit pe svastică", dar de fapt e un căcat pleoştit pe scara unui bloc. Mi-a tras nenumărate ţepe şi înainte, dar l-am iertat pentru că da, ştiam că Tara e aşa. E un grafician bun, asta nu neg, dar asta nu scuză toate porcăriile pe care le face.
Între timp, cât aşteptam cheile, am avut şi o bursă la Tescani (unde a fost ffff fain, d-aia n-am mai scris deloc pe blog atunci), credeam că o să se sature să amâne. Dar nu. Ne întâlnim mâine, scuze nu mai pot mâine - săptămâna viitoare, nu e vina mea a intervenit ceva, trebuie să mă înţelegi şi tot aşa...
Apoi nu a mai răspuns la telefon şi în sfârşit am primit mail de la el. Inofensiv. Îl reproduc aici:
sholdovene,am vz cam-ai sunat ca un dement azi,da lasasem tel.in oras,am fost plecat ku escroku-n jungla saxona,ai sunat dejeaba,nu iau telefonu ka orikum nu este semnal.in legatura cu garsoniera,planurile se modifica total,din pakate si sincer vorbind mie chiar imi pare rau.javra de ovrei nu s-o tzinut aproape delok de promisiune,mai are de dat o groaza de bani restantze la garsoniera aia,sunt dezgustat de minciunile lui,e chiar prea mult...si mi sila ca urmeaza sa trec la amenintzari.tzi-am zis clar de la nceput ca sunt probleme,credeam ka nenorocitul le va rezolva pan la urma pt ca m-am komportat ka un domn ku el,da observ ca tre sa trec la metode mai dure pt ca sa ma scap odata de el.p d alta parte,orikum de la1ianuarie intentioneaza sa se mute-n rromania la bukuresti nevasta mea din macedonia ku fiica mea,brusc o luat hotararea asta dupa ani de separare si se pare ka-n konditiile crizei kiar nu vem unde sta decat kiar in mizeria aia de garsoniera pe care intentionez orikum s o renovez kumva,kat de kurand sper.orikum,mai mult e vinovat tikalosu de jidan pt situatzia asta decat eu sau altcineva.io tre s-ajung cam ntr o saptamana in bukkale,te caot pe drum in bv sau poate ca ne-om vedea kiar akolo sa tzi dau obiectele ce le mai ai la mine si asa mai departe.dracu sa-l ia pe ovreiu ala nesimtzit!T.
"Ovreiu" e un prieten comun, care a stat înainte în garsoniera lui Tara. Tara vorbeşte aşa despre toţi prietenii. Ei sunt cu toţii: "beţivani, idioţi şi târfe". Păi vreau să-ţi spun ţie, Tara, că eşti un căcat de om. Dar el oricum se va bucura, pentru că cineva îl mai bagă în seama.
Iar eu, recunosc că sunt un idiot, pentru că am avut încredere în el. Şi acum, iarăşi ca un idiot, "în momentul cel mai potrivit", în decembrie, îmi caut măcar o cameră în Bucureşti. Când toţi se gândesc la sărbători, eu caut unde să stau. Şi poate că voi reuşi să-mi recuperez "obiectele" de la acest artist în mizerie.
Tara e probabil cel mai mizerabil om pe care l-am cunoscut vreodată. Cel mai mizerabil prieten, pentru că până acum mi-a fost prieten. De fapt, mă aşteptam cumva să-mi tragă ţeapă, pentru că ştiu că aşa e el. El se consideră "Isus răstignit pe svastică", dar de fapt e un căcat pleoştit pe scara unui bloc. Mi-a tras nenumărate ţepe şi înainte, dar l-am iertat pentru că da, ştiam că Tara e aşa. E un grafician bun, asta nu neg, dar asta nu scuză toate porcăriile pe care le face.
Între timp, cât aşteptam cheile, am avut şi o bursă la Tescani (unde a fost ffff fain, d-aia n-am mai scris deloc pe blog atunci), credeam că o să se sature să amâne. Dar nu. Ne întâlnim mâine, scuze nu mai pot mâine - săptămâna viitoare, nu e vina mea a intervenit ceva, trebuie să mă înţelegi şi tot aşa...
Apoi nu a mai răspuns la telefon şi în sfârşit am primit mail de la el. Inofensiv. Îl reproduc aici:
sholdovene,am vz cam-ai sunat ca un dement azi,da lasasem tel.in oras,am fost plecat ku escroku-n jungla saxona,ai sunat dejeaba,nu iau telefonu ka orikum nu este semnal.in legatura cu garsoniera,planurile se modifica total,din pakate si sincer vorbind mie chiar imi pare rau.javra de ovrei nu s-o tzinut aproape delok de promisiune,mai are de dat o groaza de bani restantze la garsoniera aia,sunt dezgustat de minciunile lui,e chiar prea mult...si mi sila ca urmeaza sa trec la amenintzari.tzi-am zis clar de la nceput ca sunt probleme,credeam ka nenorocitul le va rezolva pan la urma pt ca m-am komportat ka un domn ku el,da observ ca tre sa trec la metode mai dure pt ca sa ma scap odata de el.p d alta parte,orikum de la1ianuarie intentioneaza sa se mute-n rromania la bukuresti nevasta mea din macedonia ku fiica mea,brusc o luat hotararea asta dupa ani de separare si se pare ka-n konditiile crizei kiar nu vem unde sta decat kiar in mizeria aia de garsoniera pe care intentionez orikum s o renovez kumva,kat de kurand sper.orikum,mai mult e vinovat tikalosu de jidan pt situatzia asta decat eu sau altcineva.io tre s-ajung cam ntr o saptamana in bukkale,te caot pe drum in bv sau poate ca ne-om vedea kiar akolo sa tzi dau obiectele ce le mai ai la mine si asa mai departe.dracu sa-l ia pe ovreiu ala nesimtzit!T.
"Ovreiu" e un prieten comun, care a stat înainte în garsoniera lui Tara. Tara vorbeşte aşa despre toţi prietenii. Ei sunt cu toţii: "beţivani, idioţi şi târfe". Păi vreau să-ţi spun ţie, Tara, că eşti un căcat de om. Dar el oricum se va bucura, pentru că cineva îl mai bagă în seama.
Iar eu, recunosc că sunt un idiot, pentru că am avut încredere în el. Şi acum, iarăşi ca un idiot, "în momentul cel mai potrivit", în decembrie, îmi caut măcar o cameră în Bucureşti. Când toţi se gândesc la sărbători, eu caut unde să stau. Şi poate că voi reuşi să-mi recuperez "obiectele" de la acest artist în mizerie.
sâmbătă, 22 noiembrie 2008
alb dorian
când m-am culcat ieri era toamnă. m-am trezit iarna, totul e alb.
astăzi va fi ultimul spectacol al festivalului de teatru. a fost fain, am vrut sa scriu despre ele, dar am lăsat-o baltă.
pentru că sunt la sfârşitul romanului şi asta m-a epuizat. e uluitor cum scrisul te şi eliberează, dar şi te termină, te apasă.
azi nu am scris nimic, pagina e albă. aş fi vrut să fac azi poze capului smuls al unei păpuşi, chiar lângă bloc, în frunze. dar a nins şi l-a acoperit. poate maine, poate poimâine, dacă se va topi zăpada.
aşa că ma car la ultimul spectacol, apoi la concertul Luna Amara, nu i-am mai văzut de mult şi oricum e cazul sa
astăzi va fi ultimul spectacol al festivalului de teatru. a fost fain, am vrut sa scriu despre ele, dar am lăsat-o baltă.
pentru că sunt la sfârşitul romanului şi asta m-a epuizat. e uluitor cum scrisul te şi eliberează, dar şi te termină, te apasă.
azi nu am scris nimic, pagina e albă. aş fi vrut să fac azi poze capului smuls al unei păpuşi, chiar lângă bloc, în frunze. dar a nins şi l-a acoperit. poate maine, poate poimâine, dacă se va topi zăpada.
aşa că ma car la ultimul spectacol, apoi la concertul Luna Amara, nu i-am mai văzut de mult şi oricum e cazul sa
miercuri, 19 noiembrie 2008
Plictiseala senorului Juan
Ultima femeie a senorului Juan de Leonid Juhoviţki, regizată de Vladimir Granov, montată la Teatru Odeon, a doua piesă a festivalului e o mostră clară a plictiselii pure. Spectacolul în două acte se întinde 2 ore jumătate, timp în care poţi să te gândeşti la viaţă sau să aştepţi pauza.
Dacă nu ar fi atât de întinsă - piesa poate că ar fi avut o şansă, dar aşa, monoloagele te fac să caşti, iar "glumele" şi "situaţiile comice" sunt prea puţine ca să te ţină treaz. E una din acele piese la care te gândeşti că dacă ai schimba-o puţin şi ai face din ea o parodie ar ieşi o chestie mişto.
Dacă nu ar fi atât de întinsă - piesa poate că ar fi avut o şansă, dar aşa, monoloagele te fac să caşti, iar "glumele" şi "situaţiile comice" sunt prea puţine ca să te ţină treaz. E una din acele piese la care te gândeşti că dacă ai schimba-o puţin şi ai face din ea o parodie ar ieşi o chestie mişto.
luni, 17 noiembrie 2008
Teatru la Bv - Poker
Vineri, la Braşov a început Festivalul de Dramaturgie Contemporană. Prima piesă, Poker de Adrian Lustig pusă în scenă de Teatru de Comedie Bucureşti în regia lui Alexandru Tocilescu, a făcut o bună intrare în "lumea teatrului", aşa cum spunea un regizor clujean.
Subiectul piesei e aparent banal, o partidă de poker între nişte vechi prieteni, vechi - deci din lumea care trebuie să apună a securiştilor. Gazda, un senator, cuplat cu o curvă moldoveancă, îi aşteaptă la o pardidă de poker pe un doctor şi pe un afacerist.
Urmează două ore de rezumat a ceea ce vedem de obicei, zilnic la Realitatea-Antena3 şi Sport.ro-GSPtv. Politică şi sport, deci prostituţie. Curva apare pentru a se vedea cât de onestă e spre deosebire de politicieni. E o piesă extrem de realistă, dar care datorită regiei şi a jocului excelent al actorilor nu te face să caşti în timpul spectacolului, deşi durează peste două ore.
Cum am mai spus, actorii (George Mihăiţă, Valentin Teodosiu, Vladimir Găitan, Jojo) şi-au făcut bine datoria, ceea ce transmitea cumva publicului că şi ei se distrează pe scenă. Începutul piesei e foarte tare, cu o scenă sado-maso între curva moldoveancă şi domnul senator. Dacă ar fi fost după mine, lăsam mai multe scene de acest gen... Dar poate că ar fi fost altceva.
Subiectul piesei e aparent banal, o partidă de poker între nişte vechi prieteni, vechi - deci din lumea care trebuie să apună a securiştilor. Gazda, un senator, cuplat cu o curvă moldoveancă, îi aşteaptă la o pardidă de poker pe un doctor şi pe un afacerist.
Urmează două ore de rezumat a ceea ce vedem de obicei, zilnic la Realitatea-Antena3 şi Sport.ro-GSPtv. Politică şi sport, deci prostituţie. Curva apare pentru a se vedea cât de onestă e spre deosebire de politicieni. E o piesă extrem de realistă, dar care datorită regiei şi a jocului excelent al actorilor nu te face să caşti în timpul spectacolului, deşi durează peste două ore.
Cum am mai spus, actorii (George Mihăiţă, Valentin Teodosiu, Vladimir Găitan, Jojo) şi-au făcut bine datoria, ceea ce transmitea cumva publicului că şi ei se distrează pe scenă. Începutul piesei e foarte tare, cu o scenă sado-maso între curva moldoveancă şi domnul senator. Dacă ar fi fost după mine, lăsam mai multe scene de acest gen... Dar poate că ar fi fost altceva.
marți, 4 noiembrie 2008
luni, 3 noiembrie 2008
NECENZURAT CENZURAT INTERZIS
Despre ce este vorba, pentru că în ultima perioadă am tot fost întrebat... După cum puteţi observa, linkul la ultimul fragment al romanului Mănăştur Mon Amour nu mai e funcţional. Fragmentul a stat pe Clujeanul o zi-două, după care a fost scos fără să primesc vreo explicaţie.
Vreau să spun de la început că romanul apărea pe Clujeanul pentru că aşa a vrut Mihai Goţiu, prozatorul şi redactorul-şef de la Clujeanul. Eu am stat pe gânduri la început, dar rapid am acceptat, pentru că mi s-a părut o idee bună.
De la început am întrebat cât de liber pot fi şi am fost asigurat că am libertate totală, ba din contra, am fost încurajat să nu mă sfiesc să folosesc un limbaj dur. Înţelegeam dacă aveam vreo restricţie, puteam să-mi păstrez fragmentele mai dure pentru carte...
Dar... în timp ce Mihai Goţiu era plecat în Canada, ultimul fragment a fost CENZURAT. Îl aştept să se întoarcă, ca să înţeleg şi eu ce se întâmplă. Cert e că nu m-au cenzurat colegii de la Cluj, de asta sunt absolut sigur, cum nu m-a cenzurat nici Mihai, căci romanul a apărut datorită lui... Nu ştiu dacă Mănăşturul... va mai apărea pe Clujeanul, dar oricum îl voi termina.
Iată şi fragmentul interzis:
Mănăştur Mon Amour XXXVI. Futu-ţi morţii mă-tii
să-i fut de labagiu congenital, câtă răbdare ai să-ţi fuţi timpul pe net şi să te trezeşti după câteva ore de somn şi să fuţi o labă cu pula bleagă împrăştiindu-ţi sperma pe taste după care să nu te speli, să te ştergi pe bot şi să mănânci pufuleţi căci începe pentru tine o nouă zi, o nouă zi la fel, la fel de căcat ca toată viaţa ta futută de curvă ieftină şi proastă.
E atâta tristeţe în viaţa ta, aşa că o nouă zi nu poate începe altfel decât cu o nouă labă, cu care îţi întăreşti bătăturile şi bubele de pe pula ta robinet de pişat. Laba e un ritual pentru tine, nu e ceea ce pare, când copiii te văd pe stradă cu pantalonii pătaţi şi se cacă pe ei de râs, de râs de tine, că eşti un labagiu incurabil.
Te plimbi cu punga prin oraş şi nu ştii pe unde să-ţi mai verşi tristeţea de clujean futut, nebăgată în seamă de absolut nimeni, poate din când în când de câţiva huligani care râd de tine, doar râd, nici măcar nu te scuipă în gură, eşti atât de mic şi insignifiant, fix ca un căcat de câine de care toată lumea se fereşte, până când gunoierii ies dimineaţa la acţiune, îl strâng cu scârbă şi îl aruncă.
Din când în când mai încerci să socializezi, cu vânzătoarele de la chioşcuri, când îţi iei pufuleţi, dar eşti rapid pus la respect, ţi se trântesc pufuleţii în faţă şi eşti rugat să te cari în pizda mă-tii, căci mai sunt oameni în rând care nu au chef să piardă timpul cu un futut ca tine.
Te întorci acasă şi tristeţea ta metafizică începe să se transforme în furie. Că eşti un neînţeles, nimeni nu te ascultă, nu te vrea, nu te iubeşte. Aşa că mai fuţi. Mai fuţi o labă. Ca să te descarci, ca să te împlineşti. Dar tristeţea şi furia îţi sunt stopate doar parţial, simţi că mai poţi, că ăsta nu e ultimul tău cuvânt, aşa că mai bagi o labă.
Ţi se trezeşte o poftă de informare şi de cultură, aşa că deschizi compu’. Intri pe situri cu fete şi băieţi cu curul gol. Ar merge şi unele şi alţii, dacă te-ar băga în seamă, dar cum nu, chiar nu, chiar deloc, dar absolut deloc, niciodată, nicicum... mai tragi o labă.
Ţi se trezeşte spiritul civic. Intri pe Clujeanul, să te informezi, să vezi cine şi ce a mai zis, ce a comentat altul, cu cine s-a futut cineva, ce evenimente se organizează în următoarea perioadă şi cine cât de la cine a mai furat. Eşti foarte nervos şi furios. Tragi o labă. Cu alta te cruceşti.
Te enervează aştia foarte tare. Citeşti şi mori de nervi. Eşti sigur că tu eşti mai tare, mai cult, mai deştept şi mai frimos ca ăia care scriu, dar... tu n-ai noroc. Pe tine nimeni nu te bagă în seamă, cu tine nu vorbeşte nimeni, pe tine nici mama ta nu te iubeşte. Eşti trist şi neînţeles. Îţi aminteşti că ai învăţat la şcoală că şi Eminescu era trist şi neînţeles. Asta îţi dă speranţe. Te gândeşti că poate şi tu vei fi ca el, măcar după moarte. Şi bagi o labă.
Şi cum te simţi foarte creativ aşa dintrodată, te apuci. Să comentezi. Îţi arăţi adevărata ta faţă. Nu mai eşti un labagiu nenorocit, un scuipat al societăţii. Dintr-odată devii Terminator, Geniu, Veronica Micle sau măcar Micul Adolf.
Aşa că înjuri. Îţi verşi amarul şi furia. Şi juri că nu vei mai intra pe Clujeanul, pentru că ăia care scriu acolo sunt nişte inculţi şi folosesc cuvinte urâte. Poate după moarte cineva îţi va culege comentariile de pe Clujeanul şi-ţi va publica Operele Postume. Păi mori odată în pizda mă-tii de labagiu!
E vineri seara, tragi o labă şi intri pe pagina asta, nu contează ce vei vedea, ce vei citi, locul tău de manifestare e mai jos, hai bagă:
Vreau să spun de la început că romanul apărea pe Clujeanul pentru că aşa a vrut Mihai Goţiu, prozatorul şi redactorul-şef de la Clujeanul. Eu am stat pe gânduri la început, dar rapid am acceptat, pentru că mi s-a părut o idee bună.
De la început am întrebat cât de liber pot fi şi am fost asigurat că am libertate totală, ba din contra, am fost încurajat să nu mă sfiesc să folosesc un limbaj dur. Înţelegeam dacă aveam vreo restricţie, puteam să-mi păstrez fragmentele mai dure pentru carte...
Dar... în timp ce Mihai Goţiu era plecat în Canada, ultimul fragment a fost CENZURAT. Îl aştept să se întoarcă, ca să înţeleg şi eu ce se întâmplă. Cert e că nu m-au cenzurat colegii de la Cluj, de asta sunt absolut sigur, cum nu m-a cenzurat nici Mihai, căci romanul a apărut datorită lui... Nu ştiu dacă Mănăşturul... va mai apărea pe Clujeanul, dar oricum îl voi termina.
Iată şi fragmentul interzis:
Mănăştur Mon Amour XXXVI. Futu-ţi morţii mă-tii
să-i fut de labagiu congenital, câtă răbdare ai să-ţi fuţi timpul pe net şi să te trezeşti după câteva ore de somn şi să fuţi o labă cu pula bleagă împrăştiindu-ţi sperma pe taste după care să nu te speli, să te ştergi pe bot şi să mănânci pufuleţi căci începe pentru tine o nouă zi, o nouă zi la fel, la fel de căcat ca toată viaţa ta futută de curvă ieftină şi proastă.
E atâta tristeţe în viaţa ta, aşa că o nouă zi nu poate începe altfel decât cu o nouă labă, cu care îţi întăreşti bătăturile şi bubele de pe pula ta robinet de pişat. Laba e un ritual pentru tine, nu e ceea ce pare, când copiii te văd pe stradă cu pantalonii pătaţi şi se cacă pe ei de râs, de râs de tine, că eşti un labagiu incurabil.
Te plimbi cu punga prin oraş şi nu ştii pe unde să-ţi mai verşi tristeţea de clujean futut, nebăgată în seamă de absolut nimeni, poate din când în când de câţiva huligani care râd de tine, doar râd, nici măcar nu te scuipă în gură, eşti atât de mic şi insignifiant, fix ca un căcat de câine de care toată lumea se fereşte, până când gunoierii ies dimineaţa la acţiune, îl strâng cu scârbă şi îl aruncă.
Din când în când mai încerci să socializezi, cu vânzătoarele de la chioşcuri, când îţi iei pufuleţi, dar eşti rapid pus la respect, ţi se trântesc pufuleţii în faţă şi eşti rugat să te cari în pizda mă-tii, căci mai sunt oameni în rând care nu au chef să piardă timpul cu un futut ca tine.
Te întorci acasă şi tristeţea ta metafizică începe să se transforme în furie. Că eşti un neînţeles, nimeni nu te ascultă, nu te vrea, nu te iubeşte. Aşa că mai fuţi. Mai fuţi o labă. Ca să te descarci, ca să te împlineşti. Dar tristeţea şi furia îţi sunt stopate doar parţial, simţi că mai poţi, că ăsta nu e ultimul tău cuvânt, aşa că mai bagi o labă.
Ţi se trezeşte o poftă de informare şi de cultură, aşa că deschizi compu’. Intri pe situri cu fete şi băieţi cu curul gol. Ar merge şi unele şi alţii, dacă te-ar băga în seamă, dar cum nu, chiar nu, chiar deloc, dar absolut deloc, niciodată, nicicum... mai tragi o labă.
Ţi se trezeşte spiritul civic. Intri pe Clujeanul, să te informezi, să vezi cine şi ce a mai zis, ce a comentat altul, cu cine s-a futut cineva, ce evenimente se organizează în următoarea perioadă şi cine cât de la cine a mai furat. Eşti foarte nervos şi furios. Tragi o labă. Cu alta te cruceşti.
Te enervează aştia foarte tare. Citeşti şi mori de nervi. Eşti sigur că tu eşti mai tare, mai cult, mai deştept şi mai frimos ca ăia care scriu, dar... tu n-ai noroc. Pe tine nimeni nu te bagă în seamă, cu tine nu vorbeşte nimeni, pe tine nici mama ta nu te iubeşte. Eşti trist şi neînţeles. Îţi aminteşti că ai învăţat la şcoală că şi Eminescu era trist şi neînţeles. Asta îţi dă speranţe. Te gândeşti că poate şi tu vei fi ca el, măcar după moarte. Şi bagi o labă.
Şi cum te simţi foarte creativ aşa dintrodată, te apuci. Să comentezi. Îţi arăţi adevărata ta faţă. Nu mai eşti un labagiu nenorocit, un scuipat al societăţii. Dintr-odată devii Terminator, Geniu, Veronica Micle sau măcar Micul Adolf.
Aşa că înjuri. Îţi verşi amarul şi furia. Şi juri că nu vei mai intra pe Clujeanul, pentru că ăia care scriu acolo sunt nişte inculţi şi folosesc cuvinte urâte. Poate după moarte cineva îţi va culege comentariile de pe Clujeanul şi-ţi va publica Operele Postume. Păi mori odată în pizda mă-tii de labagiu!
E vineri seara, tragi o labă şi intri pe pagina asta, nu contează ce vei vedea, ce vei citi, locul tău de manifestare e mai jos, hai bagă:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)