Luceafărul în variantă rromă

Mergeam cu autobuzul de la Universitate spre Drumul Taberei. De obicei e foarte aiurea şi plictisitor să circuli prin Bucureşti. Dar de data asta a fost interesant. Pentru că în autobuz era un cerşetor adolescent, ţigan, care... a recitat TOT Luceafărul. L-am ascultat fascinat. Da, era mare treabă şi că îl ştia pe tot, şi cum l-a recitat.

Genial. Cu aceeaşi pronunţie ţigănească cu care cântă şi recită de obicei în autobuze cerşetorii rromi. M-am gândit atunci că e cea mai bună interpretare a Luceafărului din câte am auzit în viaţa mea. Şi, da, cea mai actuală.

"Actorul" probabil că e cunoscut pe acest traseu, căci atunci când a coborât, un domn la vreo 50 de ani l-a văzut şi i-a întins direct 1 leu.

Dacă ar fi după mine, atunci când la şcoală elevii ajung la Luceafărul lui Eminescu, l-aş duce pe acest rrom. Sunt sigur că ar fi mai interesaţi de poem. Şi ar vedea "subiectul" mult mai actual. Sau... l-aş băga măcar într-o piesă de teatru.

Mi-am amintit de o emisiune în care reporterul întreba trecătorii dacă ştiu vreun vers din Luceafărul. Nimeni nu prea ştia. Faza tare a fost atunci că a găsit un poliţist care îl ştia în întregime.

Mă gândeam dacă acel rrom e imaginea actuală a României. Nu prea, pentru că e o variantă mult prea culturală. Dar e cu siguranţă imaginea suprarealistă a României.