luni, 3 noiembrie 2008

NECENZURAT CENZURAT INTERZIS

Despre ce este vorba, pentru că în ultima perioadă am tot fost întrebat... După cum puteţi observa, linkul la ultimul fragment al romanului Mănăştur Mon Amour nu mai e funcţional. Fragmentul a stat pe Clujeanul o zi-două, după care a fost scos fără să primesc vreo explicaţie.

Vreau să spun de la început că romanul apărea pe Clujeanul pentru că aşa a vrut Mihai Goţiu, prozatorul şi redactorul-şef de la Clujeanul. Eu am stat pe gânduri la început, dar rapid am acceptat, pentru că mi s-a părut o idee bună.

De la început am întrebat cât de liber pot fi şi am fost asigurat că am libertate totală, ba din contra, am fost încurajat să nu mă sfiesc să folosesc un limbaj dur. Înţelegeam dacă aveam vreo restricţie, puteam să-mi păstrez fragmentele mai dure pentru carte...

Dar... în timp ce Mihai Goţiu era plecat în Canada, ultimul fragment a fost CENZURAT. Îl aştept să se întoarcă, ca să înţeleg şi eu ce se întâmplă. Cert e că nu m-au cenzurat colegii de la Cluj, de asta sunt absolut sigur, cum nu m-a cenzurat nici Mihai, căci romanul a apărut datorită lui... Nu ştiu dacă Mănăşturul... va mai apărea pe Clujeanul, dar oricum îl voi termina.
Iată şi fragmentul interzis:

Mănăştur Mon Amour XXXVI. Futu-ţi morţii mă-tii


să-i fut de labagiu congenital, câtă răbdare ai să-ţi fuţi timpul pe net şi să te trezeşti după câteva ore de somn şi să fuţi o labă cu pula bleagă împrăştiindu-ţi sperma pe taste după care să nu te speli, să te ştergi pe bot şi să mănânci pufuleţi căci începe pentru tine o nouă zi, o nouă zi la fel, la fel de căcat ca toată viaţa ta futută de curvă ieftină şi proastă.

E atâta tristeţe în viaţa ta, aşa că o nouă zi nu poate începe altfel decât cu o nouă labă, cu care îţi întăreşti bătăturile şi bubele de pe pula ta robinet de pişat. Laba e un ritual pentru tine, nu e ceea ce pare, când copiii te văd pe stradă cu pantalonii pătaţi şi se cacă pe ei de râs, de râs de tine, că eşti un labagiu incurabil.

Te plimbi cu punga prin oraş şi nu ştii pe unde să-ţi mai verşi tristeţea de clujean futut, nebăgată în seamă de absolut nimeni, poate din când în când de câţiva huligani care râd de tine, doar râd, nici măcar nu te scuipă în gură, eşti atât de mic şi insignifiant, fix ca un căcat de câine de care toată lumea se fereşte, până când gunoierii ies dimineaţa la acţiune, îl strâng cu scârbă şi îl aruncă.

Din când în când mai încerci să socializezi, cu vânzătoarele de la chioşcuri, când îţi iei pufuleţi, dar eşti rapid pus la respect, ţi se trântesc pufuleţii în faţă şi eşti rugat să te cari în pizda mă-tii, căci mai sunt oameni în rând care nu au chef să piardă timpul cu un futut ca tine.

Te întorci acasă şi tristeţea ta metafizică începe să se transforme în furie. Că eşti un neînţeles, nimeni nu te ascultă, nu te vrea, nu te iubeşte. Aşa că mai fuţi. Mai fuţi o labă. Ca să te descarci, ca să te împlineşti. Dar tristeţea şi furia îţi sunt stopate doar parţial, simţi că mai poţi, că ăsta nu e ultimul tău cuvânt, aşa că mai bagi o labă.

Ţi se trezeşte o poftă de informare şi de cultură, aşa că deschizi compu’. Intri pe situri cu fete şi băieţi cu curul gol. Ar merge şi unele şi alţii, dacă te-ar băga în seamă, dar cum nu, chiar nu, chiar deloc, dar absolut deloc, niciodată, nicicum... mai tragi o labă.

Ţi se trezeşte spiritul civic. Intri pe Clujeanul, să te informezi, să vezi cine şi ce a mai zis, ce a comentat altul, cu cine s-a futut cineva, ce evenimente se organizează în următoarea perioadă şi cine cât de la cine a mai furat. Eşti foarte nervos şi furios. Tragi o labă. Cu alta te cruceşti.

Te enervează aştia foarte tare. Citeşti şi mori de nervi. Eşti sigur că tu eşti mai tare, mai cult, mai deştept şi mai frimos ca ăia care scriu, dar... tu n-ai noroc. Pe tine nimeni nu te bagă în seamă, cu tine nu vorbeşte nimeni, pe tine nici mama ta nu te iubeşte. Eşti trist şi neînţeles. Îţi aminteşti că ai învăţat la şcoală că şi Eminescu era trist şi neînţeles. Asta îţi dă speranţe. Te gândeşti că poate şi tu vei fi ca el, măcar după moarte. Şi bagi o labă.

Şi cum te simţi foarte creativ aşa dintrodată, te apuci. Să comentezi. Îţi arăţi adevărata ta faţă. Nu mai eşti un labagiu nenorocit, un scuipat al societăţii. Dintr-odată devii Terminator, Geniu, Veronica Micle sau măcar Micul Adolf.

Aşa că înjuri. Îţi verşi amarul şi furia. Şi juri că nu vei mai intra pe Clujeanul, pentru că ăia care scriu acolo sunt nişte inculţi şi folosesc cuvinte urâte. Poate după moarte cineva îţi va culege comentariile de pe Clujeanul şi-ţi va publica Operele Postume. Păi mori odată în pizda mă-tii de labagiu!

E vineri seara, tragi o labă şi intri pe pagina asta, nu contează ce vei vedea, ce vei citi, locul tău de manifestare e mai jos, hai bagă:

5 comentarii:

lyxcos spunea...

nici azi nu vad vreun text de-al tau in clujeanul. sa-nteleg c-a picat de tot colaborarea? daca da, unde continui romanul?

vklvsk spunea...

nu-l mai continui la clujeanul. ar fi si stupid, dupa ce ultimul text a fost interzis.

asa ca am sa termin romanul fara sa mai public undeva fragmente.

andrei ruse spunea...

posteaza-l pe ROcultura www.rocultura.ro, ai tot sprijinul si suportul meu tehnic (pentru a ti-l promova mai bine) imi dai un semn pe andrei.ruse@rocultura.ro daca te tenteaza. :)

CherrySmoke spunea...

imi aduce aminte de "labagii congenitali" din bong

Taake spunea...

Adevarul e ca este imposibil sa publici un astfel de text cenzurat :-)
Ori il publici asa cum e, ori nu il publici de fel. Altfel, in varianta cenzurata ar arata doar o insiruire de puncte, virgule si cateva cratime :-)

Mi-a placut!

Daca vrei sa dai un ochi:

http://lanternativa.info