alexandru vakulovski: iunie 2008

sâmbătă, 28 iunie 2008

Fratii Presneakov pt Doho

Doho e curios ce traduc io. Fratii Preneakov - Ucide arbitru! F tare. Na mah, un fragment, pe care l-am tradus kiar acum, poate te va pune pe ganduri, maimuto (nu l-am redactat, asa k sorry dak e ceva aiurea):

Maimuţa, de care îşi amintea Hot-Dog, trăia fix într-o cuşcă din asta. La un moment dat, ea a murit. A murit din cauza lui Hot-Dog. El s-a gândit să presare cocaină pe o banană şi să-i dea maimuţei.
- Să vedem ce se va întâmpla!
- Ce să se întâmple – va avea kife.
- Ne trebuie o banană.
Să găsim o banană a fost mai complicat decât să găsim cocaină. A trebuit să mergem la Piaţa centrală şi să cumpăram babane de la tadjici. Şi, nu vroiau să ne vândă doar o banană şi noi am luat trei. Două banane am mâncat pe drum, iar pe a treia am curăţat-o în grădina zoologică, chiar lângă cuşcă, am presărat-o cu cocaină şi i-am dat-o maimuţei.
- Dacă noi provenim de la ele, atunci ea va prinde kife, - a concluzionat Hot-Dog.
- Noi provenim de la extratereştri. – Pepsi nu era darwinist, el credea în implicarea nepământeană, mai ales când avea probleme cu sănătatea. El spera că extratereştrii se vor întoarce şi-l vor trata. În acel moment eu puteam deveni chiar o astfel de implicare extraterestră pentru maimuţă şi să o salvez, dar nu m-am băgat, mai ales că prietenii mei au cheltuit pe experiment toată cocaina, deci, chiar le era interesant. Atunci eu chiar m-am bucurat pentru ei, am înţeles dintr-o dată că dependenţa lor de droguri poate fi uşor alungată prin simpla curiozitate umană, printr-o pasiune... E banal să interzici drogurile când nu ţi se dă nimic în schimb.
Maimuţa a mirosit la început banana, şi, pe urmă, spre bucuria lui Pepsi şi Hot-Dog, a început să lingă praful de cocaină. Hot-Dog a urlat:
- Uite! Ca şi noi, ca şi noi!
Maimuţa a lins banana şi a mâncat-o. Un timp ea s-a prefăcut că nu s-a întâmplat nimic. Sărea împreună cu celelalte maimuţe, se scărpina. Dar dintr-o dată ea a înlemnit, s-a îngândurat, s-a uitat în jur, a dat din cap şi s-a căţărat în vârful copacului artificial. Acolo, maimuţeşte total, ea s-a prins cu picioarele de o creangă şi s-a spânzurat cu capul în jos. Ea a stat aşa spânzurată un timp oarecare, apoi şi-a desprins degetele ei de maimuţă şi a zburat în jos. A avut o sută de ocazii să se întoarcă, să se prindă de alte crengi cu coada, cum fac asta alte maimuţe, dar ea nu a arătat nici un interes pentru viaţa sa, şi cu toată viteza s-a prăbuşit în cap pe teracotă. Aşa a murit maimuţa. Ea nu şi-a luat pur şi simplu viaţa. Ea i-a luat liniştea lui Hot-Dog. El a început să aibă frică faţă de droguri. Am încetat să mai mergem în grădina zoologică. Mie chiar mi s-a părut că Hot-Dog a devenit mai matur după episodul acesta. Mai matur, dar nu mai fericit, ceea ce, printre altele, e normal. Eu am încercat să-i explic că n-are rost să se streseze aşa, ea era doar o maimuţă. Dar Hot-Dog mi-a zis că acum i se pare că acum noi, cu toţii, suntem nişte maimuţe.
- Nouă ne bagă ceva în fiecare zi,la televizor, în supermarketuri, în pieţe, la serviciu, mamele, taţii, prietenii… Cu ce presară toate astea?! Ce tot mâncăm… şi cine ne hrăneşte?..- E o întrebare prea globală, Hot-Dog… şi dacă ţi-a venit în minte, înseamnă că nu mai eşti maimuţă… - Eu nu-l linişteam pe Hot-Dog, pur şi simplu i-am spus fraza asta… eu în general nu liniştesc pe nimeni, cum poate cineva neliniştit să liniştească, mai ales că eu sunt sigur aproape o sută de procente: nimeni nu are nevoie nici de milă, nici de compătimire, cu toţii trăim ceea ce trebuie să trăim. Cum să trăim – e o întrebare tâmpită! Cum – nu e întrebarea principală! Important e – când! Când se va termina totul. Arbitrului totul i se va termina în curând. Şi asta îmi dă putere să trăiesc ceea ce trebuie să trăiesc, cel puţin acum. M-am aşezat alături de Hot-Dog şi am început să aştept să uite de maimuţă. De noi s-a apropiat Pepsi.