Bagă-ţi votul!

e un afiş din 2004, cu mutra mea, făcut de MindBomb.

Şi acum, pe bune, puneţi mâna şi votaţi articolul meu şi al lui Moni.

Dacă o să câştige unul dintre noi - promit că ne luăm cameră video!

Mulţam!

PS: Puteţi vota două articole.

Soluţia sau despre “capeţu” limbii “moldovneşti”

Fac curăţenie în biblioteca tatălui meu. Scot carte cu carte, le răsfoiesc, le şterg de praf şi le aşez înapoi pe raft. Am început vara, acum septembrie aproape s-a dus şi eu încă n-am ajuns la jumătatea bibliotecii. E mult de lucru în bibliotecă. Şi dacă te fură cărţile – poţi face curăţenie continuu. Cam aşa făcea tata, când termina, o lua de la capăt.

Pe lângă cărţile româneşti cumpărate în timpul URSS-ului de la Odesa şi cele cumpărate după ‘89 – biblioteca conţine, practic, toată literatura moldovenească. De la „poeţii cincinalelor” la poeţii Adunărilor Naţionale. Un raft e plin cu debuturi. Poţi avea surprize imense când deschizi cartea de debut a vreunui scriitor cunoscut acum. Vezi şi modul în care scriitorii moldoveni au dat birul pentru a le apărea cărţile. Unii au dat bir două-trei texte, alţii însă şi-au făcut din toată creaţia un mijloc de a slăvi partidul.

Mi s-a părut extrem de interensant să constat că o formă de-a da birul partidului era să scrii despre limba moldovenească. Văd în biblioteca tatălui mai multe antologii dedicate limbii moldovneşti. O poezie dedicată limbii moldovneşti era la fel de preţioasă pentru partid ca două povestiri despre colhoz. Şi nu doar poeţii bătrâni scriau despre limba moldovnească, ci şi tinerii. Am găsit poezii de-ale optzeciştilor care scriau cu mare drag de limba moldovnească, deşi învăţau poezie din cărţile aduse din România. Literatura despre limba moldovnească a fost mai mult decât o modă. A început odată cu crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti şi încă „mai e vie în inimile noastre”. Doar Lenin era în concurenţă cu limba moldovnească. Însă Lenin acum a expirat ca temă literară, nu şi limba moldovnească.

Nu-i deloc greu să-ţi dai seama de ce partidul „ţinea” atât de mult la limbă. De câte ori apărea sintagma „limbă moldovenească” – de atâtea ori ne era negată identitatea românească.

Dar să revin la biblioteca tatălui. Câţiva ani în urmă am adus din podul bunicului Operele lui Lenin şi ale lui Stalin. Le-am pus jos în bibliotecă. Dar au dispărut rapid. Le-am găsit în pod. Mama, sătulă de orele de comunism ştiinţific, nu le vedea bine în bibliotecă. Le-am coborât din pod, mama le-a urcat iar. Până am făcut o înţelegere: să le lase la mine în cameră, vizavi de bibliotecă. Acolo stau şi acum.

Din când în când iau câte-un volum din Lenin sau Stalin şi citesc. Şi mor de râs. Pentru că-s Operele lor la prima ediţie, când se muncea intens pentru a demonstra că există limba moldovnească, că e altceva decât limba română. Moldovneasca era o română mai din topor, cu mai multe arhaisme şi plină de rusisme. Datele despre viaţa lui Lenin de la sfârşitul volumelor pot fi citite ca proze de-ale lui Harms sau Urmuz. Atunci ar fi fost un timp perfect pentru autorul dicţionarului moldovenesc-român, Vasile Stati. Atunci şi-ar fi „mântuit zapiştili cu zarplatî di la gosudarstvî şî fără ştraf di la aşazâş pisateli”. Atunci Stati ar fi putut exclama „dovolinâi”: „Iaca amu îi amuia”!

Din fericire „amu îi amuia” a lui Lenin, Stalin, chiar şi a URSS-ului şi chiar şi a celor ca Stati – a trecut. Probabil că şi ei îşi dau seama că „moldovneasca” e de fapt limba română. Dar ei, folosind neologisme, în română, bat apa-n piuă cu limba moldovnească.

Eu aş avea o sugestie. De fiecare dată când cineva ca Stati începe să vorbească despre limba moldovnească, pur şi simplu să nu le permitem să vorbească în română. Să-i atenţionăm că ar fi corect să vorbească în moldovnească despre moldovnească. Şi chiar dacă, hai să zicem, că ar reuşi să „vorghească” în limba de lemn din primele volume ale lui Lenin şi Stalin, noi vom avea un circ gratuit.

Cred că alţi „moldovnişti” s-ar gândi bine înainte de-a susţine existenţa limbii moldovneşti. Aşa s-ar putea încheia şi carierele mai multor politicieni. Cum ar fi să vedem pe panourile electorale din Moldova ale lui Igor Dodon: „Reşenia? Şî eu vreu sî şiu predsedateli!”?

Şi da, gazeta Moldova Suverană ar trebui să se numească Moldova Slobodă.


P.S.: PS. Acest articol este pentru concursul Limba română în Basarabia (www.blog-pentru-basarabia.ro. )